Bent - unteatru

BENT
de Martin Sherman

Regia: Eugen Jebeleanu
Asistent regie: Daniel SăvescuTraducere: Alex Leo Șerban
Scenografia: Velica Panduru
Sound design: Andrei Raicu
Cu: Theodor Șoptelea, Niko Becker, Emilian Oprea, Seba Marina, Bogdan Iancu, Stefan Huluba, Vlad Crudu, Andrei Ostrowski
Restricție de vârstă: 18+

Sinopsis:

În Berlinul anilor ’30, în plină ascensiune a regimului nazist, Max și partenerul său, Rudy, sunt obligați să fugă după ce viața lor este distrusă de violența SS-ului. Capturați și deportați la Dachau, cei doi sunt despărțiți brutal, iar Max încearcă să supraviețuiască ascunzându-și identitatea.

În lagăr, el îl întâlnește pe Horst, un alt prizonier homosexual, alături de care descoperă că iubirea, demnitatea și libertatea interioară pot exista chiar și în cele mai inumane condiții. Povestea devine astfel o mărturie dureroasă despre curajul de a fi tu însuți într-o lume construită pe frică și ură.

,,

Mi-am dorit să aduc această poveste și acest text al lui Martin Sherman în teatru pentru că trăim un moment istoric care începe să semene tot mai mult cu perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Un timp în care libertatea și posibilitatea unei lumi mai deschise păreau reale, înainte de a fi reduse la tăcere prin instaurarea regimului nazist.

Astăzi asistăm din nou la ascensiunea vertiginoasă a extremei drepte, iar această urgență trebuie semnalată. Consecințele unor astfel de politici se răsfrâng direct asupra intimității și vieții oamenilor din comunitatea LGBTQIA+, dar și asupra tuturor celor care nu se conformează normelor dominante. Montarea acestui text devine astfel un semnal de alarmă legat de egalitatea în drepturi și de nevoia unei societăți în care iubirea să poată fi asumată și exprimată liber de către toți oamenii.

Spațiul de la unteatru ne-a oferit posibilitatea de a construi un spectacol centrat atât pe actori, cât și pe experiența imersivă a spectatorului. Cred că aici se află una dintre forțele montării: folosirea întregului teatru ca spațiu viu al poveștii atroce petrecute la Berlin și apoi în lagărul de la Dachau.

Prima parte a spectacolului se desfășoară într-un club care amintește de Berlinul contemporan, apropiind povestea de prezentul european și amplificând relevanța actuală a textului. Ulterior, spectatorii sunt conduși într-un spațiu închis, apăsător, unde devin martori ai violenței și umilințelor la care au fost supuși deținuții persecutați pentru homosexualitatea lor.

Întrebările pe care spectacolul le ridică sunt legate de respect, libertate și dreptul fiecărei persoane de a exista și de a iubi într-o societate care încă nu oferă egalitate deplină tuturor. Iar punerea sub semnul întrebării a acestor drepturi este, astăzi, de neconceput.” – Eugen Jebeleanu